Într-un interviu elaborat de Claire Allfree sub egida telegraph.co uk, fostul preezentator tv Nick Ross a făcut o analiză severă a deficiențelor sistemului judiciar englez.
Amintim faptul că acesta a activat decenii întregi în cadrul celebrei emisiuni BBC Crimewatch care împlinise în anul 2014, 30 de ani de existență după ce a difuzat primul episod pe 7 iunie 1984. Serialul, care avea ca și temă reconstituirea unor cazuri penale nerezolvate, în încercarea de a obține informații de la public, a ajutat poliția în peste 5.000 de cazuri, inclusiv sute de crime celebre prin neidentificarea autorului.Cetățenii sunau în număr foarte mare furnizând informații potențiale. Revoluționar prin interactivitatea sa, Crimewatch a devenit un instrument mediatic foarte puternic în slujba poliției. Unul din trei apeluri s-a încheiat cu arestarea suspecților și unul din cinci cu condamnări.
La apogeul său, în orele de vârf, emisiunea atrăgea audiențe de 14 milioane telespectatori pe minut, iar aceste audiențe uriașe au permis să se ajungă la un număr vast de potențiali martori.Emisiunea apela la telespectatori ca aceștia să ajute la rezolvarea unor crime , spunând: „Dacă vedeți ceva în seara asta care vă trezește suspiciuni , vă rugăm să ne sunați.”
„Când a început, a fost revoluționar„, a declarat fostul prezentator Nick Ross pentru emisiunea Today în 2017. „Din acel moment , televiziunea și radioul practic vorbeau cu publicul. Nu exista internet, foarte puține apeluri telefonice dar acesta era un program în care publicul putea răspunde și chiar putea influența finalul programului„.
De-a lungul anilor, emisiunea a avut foarte mulți prezentatori, inclusiv regretata Jill Dando împușcată tocmai pentru dezvăluirile de natură judiciară difuzate în direct.
Ross, care în cei 25 de ani de activitate în calitate de prezentator al emisiunii Crimewatch de la BBC, a avut o poziție privilegiată în anchetarea mediatică a diverselor cazuri, are și obiceiul de a critica legea și ordinea britanică. De exemplu el a numit eforturile poliției de a reduce criminalitatea „stupide și neinteligente”. De ani de zile, el susține că poliția trebuie să adopte o abordare de tip „înapoi la elementele de bază”.
Înclusiv în contextul în care recent guvernul britanic a cerut o „resetare” a culturii poliției și a recomandat acestei instituții să înceteze să se mai implice în războaie culturale de tip woke, Ross a fost total de acord și a susținut această poziție.
„Nouăzeci și șapte la sută dintre infracțiunile personale (cele care implică membri ai publicului, nu instituțiile) nu duc la o condamnare reușită”, spune el. „Prevenirea criminalității a devenit o parte foarte mică a poliției de primă linie. Poliția tradițională este atât de subsidiară încât chiar o numim poliție comunitară. În schimb, acum sunt responsabili pentru lucruri care odată ar fi fost scandaloase, cum ar fi rezolvarea conflictelor familiale, calmarea traficului sau controlul mulțimii. Poți merge prin centrul Manchesterului, centrul Birmingham sau West End-ul Londrei și să nu vezi niciodată un polițist. Au devenit la fel de rari ca extratereștrii. Nu știu dacă ăsta a fost scopul.”
Ross, în vârstă de 78 de ani, are o experiență personală considerabilă a neajunsurilor poliției.El acuză o lipsă generală de viziune la vârf, ceea ce înseamnă că majoritatea forțelor de poliție urmează o mentalitate de turma , în loc să gândească profund cum să prevină cel mai bine criminalitatea. „Majoritatea ofițerilor de poliție numiți în funcții pomenesc despre criminalitate fără șă știe despre ce vorbesc. Sunt în mare parte politicieni, niște amatori cu foarte puțină experiență în poliție sau controlul criminalității. Marea Britanie este condusă de niște amatori „
Ross pare aproape demodat în simțul probității și datoriei civice, emanând o atmosferă de respectabilitate tipică a Angliei de mijloc. Totuși, în același timp, este aproape iconoclast când vine vorba de identificarea a ceea ce el consideră a fi defecte sistemice în instituțiile naționale. Bifează multe dintre nemulțumirile sale legate de modul în care sunt conduse poliția și sistemul de justiție penală.”Cu ani în urmă, aveam experți la Ministerul de Interne. Suntem o țară condusă de amatori care gândesc doar pe termen scurt. Dacă am redesena sistemul nostru politic de la zero, oare tot la fel ar arata ?Sistemul de justiție penală exclude martorii și victimele din proces. Nu este interesată. Noi îi spunem justiție deschisă. În realitate, sistemul de justiție penală este o bandă transportoare între avocați .”
Înclusiv sistemul de plasare în arest preventiv, este acum atât de absorbit de preocupările legate de sănătate și siguranță ale suspectului încât adesea există intervale de timp foarte lungi până în momentul în care polițiștii au toate documentele necesare să poată depună în custodie persoana arestată.
Apoi mai există și sistemul juriului, pe care el îl consideră un principiu care mai stă în picioare doar ținut de atașamentul sentimental față de tradiție. „Este extrem de important într-o democrație ca juriile să aibă un rol de garanție a libertăților. Dar nu ca judecători ai unor fapte din ce în ce mai complexe. Acestea sunt decizii extrem de importante luate în secret de amatori”, spune el. „Nu știi dacă folosesc table Ouija sau scot foi Excel – nu ai nicio idee ce fac, iar o persoană va ajunge la închisoare mulți ani sau va fi eliberată fiind un potențial pericol pentru public, însă doar ca urmare a unor decizii luate în secret.”
Ross este un critic vocal al birocrației și al procedurilor instituționale, în special atunci când acestea afectează siguranța publică.
Oamenii cred că Londra devine și mai violentă. Și asta pentru ca poliția nu se mai ocupa de „ferestre sparte”, nu se mai ocupă de nimic din ceea ce este considerat ca făcând parte din lucrurile mărunte „Uitați-vă de exemplu la libertățile pe care le oferim bicicliștilor. A devenit aproape religios faptul că ar trebui să li se permită să preia controlul asupra orașelor. Așa că trec pe roșu, merg pe străzi pe contrasens, amenință șoferii cu pumnul , iar poliția nu face nimic. Percepția că Londra devine tot mai dezordonată este una reală.„
De asemenea devenim mai speriați în general. „În metroul londonez, vezi adesea pe cineva care dă buzna prin barieră, iar personalul nu intervine”. Vor spune: „Ni s-a spus să nu o facem pentru că intrusul ar putea avea un cuțit”, dar dacă te uiți la statisticile de atac cu cuțitul de la urgențe, acestea au scăzut considerabil. Așa că te întrebi dacă nu cumva devenim pur și simplu patetic de temători ca societate.”
„Mulți oameni încă se agață de vechea idee marxistă că crima este cauzată de sărăcie„, spune el. „Nu-mi permit pâine, așa că ar trebui să fur pâine. Dar, de fapt, crima este un produs al averii. Ne stivuim casele ca pe peșterile lui Aladdin. Le dăm copiilor noștri adidași și telefoane mobile de 300 de lire sterline, apoi ne surprindem când oamenii încearcă să le fure. Fără tentație și, mai presus de toate, fără oportunitate, nu va exista crimă. „
Deosebit de caustic și direct , Ross nu este scutit nici de critici și încă dintre cele mai violente.
Daily Mail a publicat un fragment din cartea sa care spunea: „Jumătate dintre femeile care au avut sex penetrativ împotriva voinței nu cred că au fost violate”. În aceeași carte, Ross a sugerat, de asemenea, că femeile „îmbrăcate provocator” neînsoțite erau asemănătoare unei bănci „care depozitează saci cu bani la ușa din spate”.
Comentariile lui au stârnit un val de indignare printre susținătorii victimelor infracțiunii de viol, iar Ross se bâlbâie puțin când vine vorba. „Au fost controversate doar pentru cei care nu au citit-o în context,” spune el”.Modul în care a fost relatat a sunat de parcă spun că niște femei cer asta, când de fapt eu doream să subliniez opusul opusul. O mare parte din această neînțelegere a fost vina mea, pentru că cearta a explodat pe rețelele sociale și nu eram priceput la social media.”
Punctul său de vedere oricât de stângaci, sau chiar periculos în modul în care este exprimat, reflecta totuși niște realități . „Dansăm pe coji de ouă cu atâtea lucruri tabu . De exemplu, un procent surprinzător de violență domestică este comisă de femei. Trecem printr-o perioadă de sensibilitate enormă când nu îndrăznești să spui lucruri pentru că fie ești scos din context, uneori cu bucurie, fie cineva se supără din cauza asta.”
Sursa : telegraph.co.uk
Traducere AI
Corelare noțiuni juridice Horațiu Baias