Se tot vorbește în România despre faptul că 40% din elevi sunt analfabeți funcționali. Mai nou OECD spune ca procentul ar fi de peste 50% la disciplina matematică. Primul reflex mediatic este să se dea vina pe școală. Prea puțin se analizează analizează însă cum sunt părintii acestor copii. La fel ca ei oare, sau or fi având abilități superioare. Educația este un triunghi- părinte -copil -profesor. Toate cele trei laturi trebuie să fie solide. Dacă una dintre ele lipsește sau este șubredă, structura se dezechilibrează. Care o fi situația în România ?Nu știm exact, dar primul reflex mediatic este să se dea vina pe școală. E mai simplu, profesorii sunt puțini, nu au o voce publică puternică și, evident, nu reprezintă aceeași masă electorală sau mediatică precum părinții și bunicii. În schimb dacă îi blamezi pe profesori câștigi simpatia părinților și a bunicilor care sunt mai mulți. Dă cu plus și la voturi și la rating. Așa că, uneori, este mai ușor să câștigi simpatie și audiență arătând cu degetul spre școală.
.Dar dacă vrem cu adevărat să schimbăm rezultatele copiilor, trebuie să avem curajul să privim întregul triunghi.Nu putem cere performanță de la copil fără să investim în profesor.Și nu putem cere rezultate de la școală fără să ne întrebăm ce se întâmplă acasă.Educația nu începe la ușa școlii și nu se termină la ușa casei.Este o responsabilitate comună.
O mare parte din secolul al XX-lea, provocarea definitorie pentru economiile avansate a fost extinderea accesului la educație. Astăzi, provocarea este diferită – și în multe privințe mai dificilă. Asta se întâmplă cu milioanele de adulți care rămân în urmă, pe măsură ce cerințele de competențe ale muncii, tehnologiei și vieții de zi cu zi continuă să crească.
Cele mai recente dovezi din Sondajul 2023 privind Abilitățile Adulților publicat recent , transmit un mesaj clar: aproape unul din trei adulți din economiile OECD nu are abilitățile fundamentale de alfabetizare sau matematică, necesare pentru a participa adecvat în economiile și societățile moderne. Sarcini pe care mulți le consideră de la sine înțelese – găsirea unei informații specifice într-un document scris, urmarea instrucțiunilor simple, completarea unui formular sau efectuarea unor calcule simple cu cifre și măsurători zilnice – pot deveni provocări de netrecut pentru ei.
Aceste abilități fundamentale nu sunt competențe specializate rezervate ocupațiilor cu înaltă calificare. Acestea sunt abilitățile necesare pentru a înțelege un fluturaș de salariu, a completa o cerere online, a urma procedurile de la locul de muncă, a compara prețuri, a gestiona finanțele gospodăriei sau a accesa servicii publice. Într-o lume care presupune tot mai mult un nivel de bază de alfabetizare și matematică, adulții care nu au aceste abilități nu sunt pur și simplu dezavantajați – ei riscă să fie excluși din oportunitățile la care alții au acces în mod obișnuit.
Și mai îngrijorător, problema nu dispare. În ciuda decadelor de investiții în educația și formarea adulților, ponderea adulților cu abilități de bază scăzute a crescut în ultimul deceniu. Exact în momentul în care economiile devin tot mai intensive în cunoaștere și conduse de tehnologie, un segment substanțial al populației adulte rămâne tot mai în urmă.
Adulții cu abilități de bază scăzute se confruntă cu dezavantaje substanțiale în ceea ce privește angajarea, veniturile, sănătatea și implicarea civică. Acestea nu sunt eșecuri temporare care dispar odată cu vârsta; ele persistă pe tot parcursul vieții, acumulându-se în costuri economice și sociale semnificative.
În cele 31 de țări și economii OCDE care au participat la Sondajul privind Competențele Adulților din 2023, aproape unul din trei adulți a prezentat abilități de bază scăzute, obținând scoruri egale sau sub nivelul 1 fie la evaluarea alfabetizării, fie la cea de numerație. Această pondere variază de la mai puțin de unul din cinci adulți în Finlanda, Japonia, Olanda, Norvegia și Suedia până la peste trei din cinci adulți în Chile.
În 11 dintre cele 27 de țări care au participat atât la Ciclul 1, cât și la Ciclul 2 al PIAAC, ponderea adulților cu abilități scăzute a crescut semnificativ în ultimul deceniu (Austria, Cehia, Estonia, Ungaria, Israel, Coreea, Lituania, Noua Zeelandă, Polonia, Republica Slovacică și Statele Unite). În majoritatea celorlalte, nu a existat nicio schimbare semnificativă. Doar Danemarca și Finlanda au înregistrat o reducere semnificativă a ponderii adulților cu abilități fundamentale scăzute.
Adulții cu abilități scăzute nu sunt un grup omogen. Analizând caracteristicile socio-demografice pe care adulții le împărtășesc cel mai frecvent, apar trei profiluri distincte: bătrâni nativi din familii cu educație scăzută, migranți cu bariere lingvistice și un al treilea grup de „subperformeri neașteptați”, care ajung să aibă abilități scăzute în ciuda condițiilor de fundal favorabile observabile.
În medie, în țările OCDE, aproximativ 24% dintre tinerii adulți (cu vârste între 16-25 de ani) au abilități de bază scăzute, comparativ cu 43% dintre adulții în vârstă (cu vârste între 55-65 de ani). Performanța educațională este asociată și cu competența în alfabetizare și matematică: 54% dintre adulții care nu au absolvit studiile superioare (de exemplu, liceu, A-Levels) au abilități scăzute, comparativ cu doar 16% dintre absolvenții terțiari (de exemplu, licență sau master). Există, de asemenea, diferențe în funcție de statutul de migrație: în timp ce 27% dintre adulții născuți în țară au abilități scăzute, această pondere crește la 52% în rândul adulților născuți în străinătate.
Educația părinților contează, de asemenea, deoarece adulții cu părinți cu educație scăzută sunt mai predispuși să aibă abilități scăzute. Diferența dintre cei cu părinți cu educație scăzută (fără părinți cu educație secundară superioară) și cei care au cel puțin un părinte cu studii terțiare este de până la 27 de puncte procentuale în Israel și de doar 5 puncte procentuale în Spania.
Adulții născuți în străinătate sunt mult mai predispuși decât adulții născuți în țară să aibă abilități de bază scăzute în Coreea (cu 30 de puncte procentuale) și în Franța (cu 20 de puncte procentuale). Nu se găsesc diferențe statistic semnificative în multe alte țări, inclusiv Croația, Irlanda, Israel, Ungaria, Letonia, Republica Slovacă și Statele Unite. Rezultatele pentru adulții născuți în străinătate ilustrează modul în care analiza se schimbă atunci când se iau în considerare și alte caracteristici.
Abilitățile de bază scăzute nu sunt inevitabile, dar nici nu se pot inversa ușor. Acest raport își propune să echipeze factorii de decizie cu dovezi despre unde investițiile în creșterea abilităților fundamentale pot avea un impact, cine are cea mai mare nevoie de sprijin și condițiile în care abilitățile pot fi dezvoltate și menținute în timp. Pârghiile disponibile pentru factorii de decizie depășesc simpla concepere a oportunităților eficiente de învățare; ele se extind și sprijinirea locurilor de muncă, familiilor și comunităților în consolidarea abilităților prin utilizarea zilnică. La fel de important este recunoașterea și abordarea barierelor care îi țin pe oameni pe loc, inclusiv conștientizarea limitată a abilităților și oportunităților, încrederea scăzută în sine și cerințele de viață concurente.
OECD a fost fondată în 1961, un club foarte exclusivist al țărilor bogate și avansate, din care în prezent fac parte 38 de țări de pe patru continente Există în prezent și 5 candidate printre care și România ( candidatură depusă în anul 2004).
Integral pe www.oece.org/en
Internet Cafe News