Decizia LIN 2 emisă la data de 16 iulie 2026 de către Curtea de justiție a Uniunii Europene referitoare la inaplicabilitatea în unele cazuri a prescripției penale, deși se referă textual la “înfracțiunile de corupție” ( adică dare și luare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență), include implicit și infracțiunea de abuz în serviciu. Este necesar a fi precizat acest lucru pentru că deși în legislația națională abuzul în serviciu este încadrat la categoria infracțiunilor “asimilate celor de corupție” conform legii 78/2000, această distincție nu se regăsește în documentele internaționale referitoare la corupție, semnate de Romania si ratificate de parlament.
Este vorba de Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției adoptată în 2003 la New York , semnată de România la Merida ( Mexic) în anul 2004 și ratificată de parlamentul României prin Legea 365/2004. Aceasta încadrează infracțiunea de abuz în serviciu la categoria infractiunilor de coruptie, atât prin efectul articolelor 1, 15 și 19 al Convenției, cât si coroborat cu preambul acesteia în care sunt descrise scopul si obiectivele documentului. De aceea când Curtea Europeană în decizia LIN 2 a precizat că aceasta se aplică infracțiunilor de corupție care afectează bugetul Uniunii Europene a inclus automat și abuzul în serviciu. A nu include această infracțiune în categoria celor de corupție care afectează bugetul UE, însemnă a goli de conținut o mare parte din însăși decizia LIN 2 întrucât prin intermediul infecțiunii de abuz în serviciu se produc cele mai multe pagube in dauna entităților publice și implicit în dauna bugetului Uniunii Europene.
De asemenea se mai impune o precizare, pentru că foarte multe persoane trăiesc cu senzația că prescripția răspunderii penale duce și la prescripția răspunderii civile, iar inculpatul infracțiunii rămâne cu folosul dobândit ilicit. În practică nu este deloc așa, deoarece în cazul prescripției penale legea interzice doar aplicarea unei pedepse, însă nimic nu împiedică judecătorul să decidă confiscarea produsului infracțiunii sau obligarea persoanei responsabile la recuperarea prejudiciului ( confiscarea și recuperarea sunt două noțiuni distincte). Conform articolului 25 aliniat 5 cod procedură penală, procesul penal continuă cu privire la latura civilă , aceasta fiind un accesoriu al acțiunii penale.În această situație nici acțiunea civilă nu se prescrie, întrucăt nu mai este supusă termenului general de 3 ani de exercitare. Așadar chiar și după împlinirea termenului de prescripție penală, sechestrele , popririle și inscripțiile ipotecare aplicate de procuror rămân valabile și asigură recuperarea prejudiciului în măsura în care judecătorul constată existența culpei în sarcina debitorului. Dacă prescripția intervine în faza de urmărire penală, procurorul dispune clasarea cauzei, însă sesizează imediat instanța în vederea confiscării bunurilor deja sechestrate, fiind aplicabile în acest caz prevederile articolelor 315 alineat 2 litera a) și 5491 alineat 5 litera b) cod procedură penală. În acelși timp procurorul sesizează în scris părțile prejudiciate despre faptul că pot demara proces civil pentru recuperarea prejudiciului, având la bază sechestrele deja existente, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției de clasare . Probele deja administrate în faza de urmărire penală , mai ales înscrisurile pot fi luate în considerare de către instanța civilă dacă judecătorul consideră util cauzei.
Horațiu Baias